Doctorul de la Obor

Motocicleta se oprește din huruit pe undeva prin spatele magazinului Obor. Nu e o zonă pe care o frecventează, dar aici a găsit doctorii potriviți. Când ai riscat totul, acum mergi oriunde pentru a căuta vindecarea. Interfonul deschide ușa către lumea cealaltă, a izbăvirii.

Chiar dacă oamenii cu halate albe sunt departe, izolați bine într-o încăpere din fund, și la intrare e liniște. Aproape că îți poți auzi bătăile inimii. În cazul lui nu e din cauza șuvoiul de adrenalină stors de motocicletă. Inima îi bate tare în așteptarea diagnosticului.

Au căzut împreună de pe motocicletă cu câteva săptămâni în urmă. El s-a ales cu câteva julituri, două coaste fisurate și cu o speriatură zdravănă. Pacientul însă… A fost complicat. Era zdrențe. Smuls din mâna lui, cu stop cardiac și multe zdrelituri în urma luptei cu asfaltul. Lui Audemars nu i-a fost ușor.

Un halat alb apare în fundul coridorului lung. Pășește încet. Se descalță de șoșonii din plastic. Se apropie greu, de parcă ar vrea să prelungească așteptarea. Pe măsură ce intră în lumină, mâinile lui par a purta ceva cu grijă. E Audemars. Trăiește! Pacientul resuscitat, cu brățară nouă și fără cicatricile lăsate de asfalt se întâlnește din nou cu mâna proprietarului.

Nu este nici primul, nici ultimul motociclist care ajunge la doctorii din spatele halei Obor. Vin și alții, cu ceasuri culese de pe raftul unor magazine scumpe și așezate pe mâini care forțează limitele fizicii sau primesc vibrații puternice din partea asfaltului. Șuruburile lor se desfac, iar mecanismul se destabilizează. Mulți ajung cu ceasuri care intră direct la terapie intensivă. Iar aici se întâlnesc cu singurul vibrograf din România. Adică o mașină de spălat pentru ceasuri. Asta pentru că, înainte de a ajunge pe masa de operație, trebuie să fii curat ca lacrima.

Vibrograful poate curăța ceasurile de impurități și de urmele de ulei vechi. Stați puțin. Nu știați că ceasurile folosesc și ele ulei? Fix ca o mașină? Ei bine, da. Sunt pelicule fine de ulei care ajută la ungerea pieselor aflate mereu în mișcare. Iar acest ulei trebuie înlocuit periodic. Tocmai această operațiune face ca piesele, atent desfăcute (piesă cu piesă, sortate după sensibilitate), să ajungă în mașina de spălat și să treacă prin patru soluții speciale. După baie, el este uns și reasamblat.

În sala de operații

Dincolo de ușa laboratorului, adică în sala de operații, se intră cu botoși de plastic. Ca la Peleș. Totul e alb, iar în interior e liniște deplină. Zici că ești în miezul pământului. Sunt câteva birouri la care trei băieți migălesc cu grijă și cu un ochi înfipt într-o lupă. Unul dintre ei e chiar foarte tânăr. Undeva între 20 și 30 de ani, o vârsta la care prioritățile, fetele, gusturile se schimbă mai des decât prețurile dintr-un supermarket. Departe de el, într-un colț al laboratorului stă opusul său. Un bătrânel cărunt, care te privește încruntat dacă respiri ceva mai greu. El se ocupă de ceasurile vechi de perete. E o întregă colecție cocoțată pe unul dintre pereții albi.

E încălțat cu niște papuci de plastic albaștri. Pare mai absorbit ca un șef de scară preocupat să spioneze băieții care îndeasă pliante în cutiile poștale. Ești tentat să crezi că e în sufrageria lui. Doar biroul pe care este înșirat un schelet cu sute de piese îl dă de gol.

Din camera de operație treci direct în uzină. Este un atelier în care ajungi după ce traversezi o cameră tampon. Tot ca să scapi de reziduuri și alte minuni. Aici dau iarăși peste un băiat tânăr. Sablează, șlefuiește, umple cu aur, argint sau inox brățări sau carcase lovite puternic. Un fel de chirurg estetician al ceasurilor. El i-a redat fața lui Audemars după juliturile primite în accidentul cu motocicleta. Și tot el este și un fel de avocat care parafează odată pentru totdeauna divorțul dintre proprietarul ceasului și numele iubitului sau iubitei care i l-a făcut cadou. Gravura dispare de pe orice metal.

Sunt numeroase scenarii în care iubirea lasă urme adânci: gravuri pe ceasuri rare. În aceste situații, asemeni tatuajelor, inscripțiile de pe carcasă sau de pe curea pot dispărea ca prin minune. Ca să vindece timpul mai ușor.

Disecție pe Vacheron Constantin și saună cu Frank Muller

Aici am văzut cu ochii mei un tablou la care nu ai ocazia să asiști prea des: un Vacheron Constantin proaspăt disecat. Nu era cel mai frumos ceas din lume, dar detaliile erau de-a dreptul uluitoare. Un bezel cu patru tipuri de șuruburi, fiecare dintr-un material diferit: platină, aur și titan. Pentru fiecare exista o șurubelniță minusculă.

Saunele sunt bune. Pun sângele în mișcare și sporesc imunitatea. Nu și pentru ceasuri. Diferențele mari de temperatură pot naște monștri. Sub carcasă. Este și cazul unei domnișoare care a urmat fix acest scenariu. Condensul creat în spatele geamului a făcut-o să ascundă Frank Muller-ul în dulap. După o lună departe de privirile iubitului care i-l făcuse cadou, ceasul a ieșit la iveală. Cu urme de rugină. A fost nevoie de multe ore de muncă pentru ca doctorii să curețe piesa de 50.000 de euro. Din fericire, diamantele nu ruginesc.

Nici cu apa nu e foarte bine. Mai ales că unii clienți nu fac diferența între presiunea statică și cea dinamică. De obicei, etanșeitatea înscrisă pe cadran se referă la presiunea statică. Dacă înotați cu ceasul sau îl strecurați sub un jet de apă, atunci vorbim de presiune dinamică. Și nu e bine dacă aveți doar cinci atmosfere.

Banca de organe și maternitatea

Excursia prin laborator continuă cu o cameră în care se intră destul de greu. E o bancă de organe. Într-un sistem complex de sertare există, cu o etichetă bine aplicată, multe componente. De la bucățele de Maurice Lacroix, până la detalii de Patek Phillipe și Breguet. Găsești chiar și curele originale, întărite cu os de crocodil, îmbrăcate în pielea aceluiași animal, și cusute integral manual. Costă peste 3000 de lei. Cel puțin în cazul lui Audemars.

Perete în perete cu magazia se află maternitatea. Patru birouri pe care un fir de praf este sinonim cu profanarea unui templu budist. Aici se nasc instrumente de măsurare a timpului. Sunt create de cei care plătesc aproape 1000 de euro pentru a lua parte la un curs de creație. Un curs care urmărește etapele nașterii unui ceas și se finalizează cu un produs nou, un hibrid cu mecanism Maurice Lacroix la vedere, curea din piele de crocodil, geam safir și carcasă din inox.

Pare incredibil. Acolo, pe masa din fața ta, totul prinde viață. Pruncul scâncește primul lui ticăit acolo, în liniștea de început de lume care îl separă de haosul și larma iscate de zarzavagii din piața Obor.