„Prințul deșertului”. Așa i-am spus atunci. Și nu cred că am fost singurul. Au mai fost și alți jurnaliști cu care am împărțit avionul către Marrakech, siderați de ideea că Dacia va avea cel mai ieftin SUV de pe piață, capabil să facă off-road și să le ofere tuturor o mașină de povară.
Și Duster a fost o mașină de povară. A dus în spate părintele Renault într-o perioadă dificilă și a ridicat fantastic numele Dacia în Europa. Chiar și englezii l-au iubit. Și l-am iubit și eu în arșița aia marocană, ridicând nori de praf roșiatic. Aveam 25 de ani și doar patru de presă auto. Am înțeles însă imediat că urma să iau parte la un moment istoric. Pentru că Duster s-a apucat, pe nesimțite, să scrie istorie pentru Dacia.
Cu un dulap plin de amintiri, cu pozele de acum 7 ani din testul de la Marrakech, dar și cu un steag tricolor în bagaj (pentru că se apropia 1 decembrie) am zburat la Atena pentru a face cunoștință cu urmașul. Cu noul Duster.
Se agățase scai de mine și teama că noua generație nu va fi la fel de bună ca prima. Mă tot gândeam la continuările nefericite ale unor filme de succes. Unde mai pui că toate detaliile mașinii erau păzite parcă de blestemele ascunse în piramida lui Tutankhamon.
Toată această frământare a meritat, pentru că aluatul descoperit acolo va fi degustat pe îndelete în toate colțurile Europei. Inginerii Dacia au uitat de mașina de povară și au plămădit o mașină cu mult mai puține compromisuri. Iubește în continuare tăvăleala în noroi, rămâne SUV-ul cel mai accesibil, dar își respectă ceva mai mult clienții, oferindu-le senzația unei alegeri inspirate.
Noul Dacia Duster s-a metamorfozat. În ce? Aflați în cele 8 minute de mai jos.
