Mănâncă tacticos. Cuțitul taie ușor prin carnea de vită fragedă sub presiunea mâinii. Mâna pe care i-am strâns-o mai devreme și pe care poartă un Breitling Navitimer. Mâna cu care i-a strâns hotărât mâna Reginei Angliei. Da, el, un neamț autentic, pus în fruntea unui brand englezesc de lux, a încălcat protocolul: i-a strâns mâna Reginei Angliei, fără să știe că fețele încoronate ale Regatului Unit sunt intangibile.
Wolfgang Durheimer, președintele Bentley, a mers să livreze personal una dintre mașinile primite de regina Elisabeta a Marii Britanii.
Face o pauză, iar cuțitul și furculița poposesc pe marginea farfuriei. Își aduce aminte perfect prima sa întâlnire cu regina. Au intrat prin spatele Palatului Buckingham și s-au trezit încolțiți de câinii Corkeys ai domeniului regal. Din fericire, îmblânzitorul dulăilor regali i-a scos din mijlocul ambuscadei.
Întâlnire cu Regina
Au parcat apoi mașina în fața ușii palatului și s-au înșirat pe scările de la intrare asemenea turiștilor care își fac poze în Piața Spaniei din Roma. Aiurea. Nimic nu e întâmplător. Fiecare om are locul său pe scară, determinat de funcția pe care o ocupă. Wolfgang Durheimer stătea în vârful treptelor.
Când ceasul a bătut de ora 12:00, ușile s-au deschis, iar Regina a apărut în prag, alături de membrii Casei Regale. ”Cred că a stat acolo, în spatele ușii, așteptând să se facă fix”, râde Durheimer. I-a întins mâna. Iar Alteța a răspuns natural, tot cu o strângere de mână. A înțeles pe loc că omul din fața ei nu este un englez sau un fin cunoscător al diplomației regale.
Continuă să povestească entuziast despre garajul reginei. Placat cu podea de stejar, atent lăcuită și îngrijită. ”O singură dată am mai văzut un asemenea garaj. Se întâmpla în Elveția, în garajul unui dealer extrem de pretențios”.
”Pretențios” este, de fapt, cuvântul care îi caracterizează pe aproape toți clienții Bentley. Fiecare vrea ceva mai mult decât o ”simplă” limuzină britanică. Există tot felul de cereri ciudate. De la vopsirea mașinii în roz sau placarea gurilor de ventilație cu aur, până la prima comandă refuzată din motive de siguranță.
China și ciudățeniile ei
Un client chinez, pasionat de whiskey și fin cunoscător al licorii îmbătrânite în butoaie de stejar, le-a cerut englezilor un opțional pe care divizia de personalizare Mulliner a refuzat să-l materializeze. Chinezul și-a dorit ca Mulliner să înglobeze în planșa de bord a unui Mulsanne o sticlă de whisky extrem de scumpă, drept simbol al pasiunii sale. Comanda nu s-a realizat din rațiuni de siguranță: în cazul unui accident care ar fi implicat deschiderea airbagului, sticla ar fi putut răni pasagerii.
De altfel, China este una dintre cele mai provocatoare piețe pentru Bentley. Statutul social depinde într-o proporție covârșitoare de mașina pe care o ai în garaj. De fapt, mașina dictează parcarea în fața celor mai exclusiviste localuri din Beijing. O spune chiar Durheimer, care povestește că doar cele mai scumpe mașini ocupă locuri de parcare în fața unor astfel de restaurante sau baruri. Cu cât mai scumpă, cu atât mai bun locul. Un fel de cazino de la Monte Carlo, copiat unde altundeva decât în China.
Răsplata unui angajat Bentley
Din fericire, Bentley face mașini scumpe. Iar prețul nu este dat neapărat de materialele și tehnologia care se ascund dincolo de siglă. Prețul este dat și de munca brută a unor artizani pe care Bentley îi prețuiește. Sunt oameni care cos manual pielea sau care tratează lemnul. Oameni care aleg să rămână alături de Bentley decenii întregi.
Drept răsplată, în momentul în care împlinesc 25 de ani de muncă, angajații sunt ridicați de acasă de o limuzină Bentley cu șofer și se bucură de răsfățul acordat în general doar clienților.