Sex la Viena

Plecasem de mai bine de 16 ore din București. Ne săturasem amândoi de volanul cu butuc fix al Citroen-ului C4 ca de fața acră a lui Ceaușescu în timpul celor două ore de televiziune comunistă. Viena se deschidea luminoasă, aerisită și fără internet în ochii unui puști de 22 de ani, care ieșea pentru prima dată din țară.

Un hotel cu conexiune la internet gratuită și funcțională era ca o furculiță la o cină japoneză. Am căutat hotel după hotel pe display-ul tactil al unui gps Mio. Ioana, vocea care și-a auzit mulți sfinți vreme de 1200 de kilometri, încerca să ne găsească hoteluri decente.

Dincolo de fiecare firmă luminoasă, dincolo de cele trei sau patru stele, ne loveam mereu de un austriac sec, cu un răspuns la fel de sec: ”No internet”. Eram în 2007.

Vreo 10 hoteluri mai târziu parcăm în față la Gabriel, nu tocmai în centrul Vienei. Hotel Gabriel ne oferă o cameră la mansardă, cu două paturi separate, un PAL la modă în acele vremuri și o baie în care puteai citi liniștit presa.

Conexiunea la internet lipsea însă din cameră, așa că ne-am mutat în holul hotelului și am înțepat laptopul companiei într-un cablu de rețea. Inutil. Sisif ar fi urcat mai repede pozele cu Citroen C4 decât conexiunea noastră.

Unul, scrie, altul taie poze, salutăm amândoi politicos perechea abia intrată în hol, implicit pe domnișoara de 1.80 metri, și apoi mai înjurăm mieros de dumnezei, sfinți și alte spurcăciuni, în speranța că prin cablu va curge mai mult internet. Aproape de final. Ultimele retușuri. Apăsăm ”Salvează articol” în primele acorduri ale unui film porno. Am deschis vreun site? Ntz. Facem ultimele verificări, articolul e sus, dar tot sus sunt și gemetele domnișoarei pe care am salutat-o mai devreme în hol. Notele urcau pe portativ direct proporțional cu ce se petrecea dincolo de ușă.

Am trântit laptopul, l-am smuls de la cordonul ombilical de 10 euro pe oră și am intrat pe culoarul în fundul căruia ne aștepta liftul. Un culoar mărginit de camere. Cu fiecare pas, gemetele creșteau în intensitate ca tonul de apel Crescendo al bătrânului Nokia 3310. Chemăm liftul. Dincolo de ușă, la câțiva metri de noi, se toarnă un film porno. Cu tot ce trebuie. Parcă începem să derulăm și noi scenariul.

Pfiu. A venit liftul, se deschid ușile iar degetul vrea să comande ultimul etaj. ”Wait” și în capătul culoarului apare o domniță corpolentă care tropăie cu balerinii ei roz spre lift. Cu ultimele grohăituri, ne mulțumește că am așteptat-o. Dăm și noi din cap, cu un zâmbet tâmp. Numărăm apoi miliardele de secunde până când ușile liftului se închid, în vocalizele domnișoarei soprane. Liftul urcă în hohote.