Despre Ermenegildo Zegna am aflat acum vreo 8 ani. Cred că citisem într-o revistă a unei companii aeriene. Pe lângă magnetismul numelui, Zegna mi-a ştanţat subconştientul cu câteva croieli unice. Costume cu sacouri turnate în laboratoarele de anatomie, în dungi sau simple, cu o țesătură atât de fină încât puteai studia tot arborele genealogic al oii de la care provenea.
Apropierea s-a făcut însă, unde altundeva decât la Roma. Am zburat în Cetatea Eternă pentru a testa Up!, cel mai mic model creat de Volkswagen în epoca actuală. Atât de mic, încât a încăput într-un magazin concept, organizat pe două etaje.
White Gallery. Așa se numește magazinul impozant care adună de la prea popularele fulare Burberry și cămăși ostentative cu jucători de polo Ralph Lauren, până la accesorii Alexander McQueen, Salvatore Ferragamo și călătorii olfactive în lumea parfumierilor de nișă Keiko Mecheri sau Linari. Labirintul țesăturilor fine te conduce către zona de croitorie. Sartoria. Școala italiană de creație vestimentară după măsurile fiecăruia. Și aici, un șir lung de sacouri identice trădează o etichetă pe care am mai văzut-o undeva: Zegna. În sfârșit un nume cunoscut după Annapurna, Band of Outsiders și Yohji Yamamoto.
Costumele aşteptau cuminţi ultimele finisaje, create dincolo de geamurile unui laborator, montat fix în mijlocul magazinului. Un laborator cu pereți transparenți, populat cu doctori cărunţi, îmbrăcaţi în veste, cămăşi larg descheiate şi pantaloni drepţi. Doctori care în loc de bisturiu sau clemă foloseau ac şi aţă, foarfece mari sau fiare de călcat cu aburi. Doctori ai cusăturilor şi al croielii perfecte. Adunaţi toţi în acel cub de sticlă, în care îşi vedeau de perfecţiune. Fără a lua în seamă privirile insistente și descusute ale curioşilor. Erau ca nişte peşti coloraţi, închişi în cel mai frumos și mai oxigenat acvariu, câtuşi de puţin deranjaţi de captivitate.
Am rămas acolo, în fața geamului, asemeni unui copil în fața unei vitrine cu înghețată. Urmărind fiecare înțepătură a acelor, fiecare întindere grațioasă a metrului și fiecare pufăire meticuloasă a fierului de călcat pornit în căutarea dungii perfecte.
Ermenegildo Zegna a luat ființă în 1910, când tânărul cu același nume a preluat războaiele de țesut ale tatălui. Războaie de țesut care i-au adus lui Zegna 1000 de angajați și un succes la care nu îndrăznea să se gândească. Brandul devenea unul de renume mondial și își începea călătoria spre reputația și patrimoniul actual: peste 550 de magazine la nivel global și o cifră de afaceri de 1.5 miliarde de euro.
Mirajul succesului nu a învrăjbit familia, care a continuat să se implice în afacere și a bifat acum a patra generație la frâiele operațiunilor. Nimeni nu a uitat însă că afacerea a pornit de la câteva războaie de țesut și lână de calitate. Motiv pentru care, Zegna a început să acorde în 1963 un premiu pentru cea mai bună lână australiană. Un gest firesc de recunoștință, dacă ne gândim că în 1920, adică la numai 10 ani de la înființare, Zegna devenise unul dintre cei mai mari cumpărători ai cârlionților de merinos din Australia.
În prezent, Zegna are 7000 de angajați și produce în fiecare an 2.3 milioane de metri de lână. Dacă am așeza cap la cap sulurile de material, am putea înconjura Pământul la Ecuator de 57 de ori.
P.S. Și tot în prezent, premiul Ermenegildo Zegna Vellus Aureum International Trophy se acordă oierilor australieni care obțin un fir de lână mai subțire de 13.9 microni. Recordul este de 10 microni. Ca referință, părul uman poate avea între 18 și 180 de microni. 10 microni este, de obicei, diametrul unei bacterii. Australia, țara ciobanilor cu pasiuni mărunte. Extrem de mărunte.