Circ și vată pe băț

Circul Globus

După ce eviți parcangii, plasați strategic pe fiecare loc liber din fața cupolei, și te strecori printre mașinile aruncate ca zarurile la barbut, ajungi în fața unei case de bilete. Circ, la circ. Dincolo de geam, aversiune la plata cu cardul. Din fericire, ai voie să-ți alegi locurile.

O doamnă cu buze roșii, ochelari mari și ciorapi lucioși se oferă să te conducă la locurile tale. Dincolo de ușile metalice ale cupolei vălurite, nasul tău primește primul pumn: un iz puternic de floricele proaspăt coapte, amestecat cu mirosul înțepător de balegă de cal. Ești într-un western la care ai primit bilete în primul rând: direct în grajdul în care șeriful își priponește caii.

A treia bătaie a gongului aruncă în scenă o duzină de fete zvelte și o sirenă albastră, contemporană cu Sandra. Este amfitrioana, cea care încearcă să te introducă în lumea circului din spatele unui microfon care a plecat în vacanță. Acustica e foarte proastă, nu degeaba unul din clovni i-a cerut băiatului de la butoane, mai mult în glumă, s-o șteargă. Și fiindcă tot veni vorba de clovni… Nu credeam că un moșulică și partenerul său în salopetă albastră pot să arunce zâmbete cu nemiluita și să smulgă hohote de râs chiar și celor mai încruntate și penibile fețe din sală.

Circul Globus

Dresuri, nu dresuri

Domnul și doamna Bellucci, oameni cu ștate vechi în ale meseriei de circar, înspumează doi armăsari, unul alb și unul negru. Câteva reprezentații mai târziu, doamna familiei adoptă niște dresuri ceva mai lejere, încinsă de plăcerea biciuirii peste copite a 10 cai albi, care ar fi făcut o figurație frumoasă într-un film cu zâne. Biciul plesnește însă imaginația și ațâță amintirile cu o învățătoare din provincie, mereu gata să lipească o riglă de lemn peste unghiile neascultătoare.

Circul Globus

Rămânem în sectorul cabalinelor cu doi dromaderi, care, de frică sau de emoție, sădesc în arenă o mulțime de castane negre și moi. Dresura bietelor animale pică pe locul doi. Altfel nu-mi explic aplauzele furtunoase de la finalul dansului pe care băiatul cu păr lins l-a executat pentru a nu strivi corola de minuni a lumii. Adică urmele de ”noroc” oriental.

Circul Globus

Scara magică

Tot din cutia cu amintiri apare și scara șubredă de lemn pe care tata se urca în podul casei. E de vină băiatul apărut din senin în mijlocul ringului. Are cu el o scară, pe care se și urcă. Singur. Pare că se sprijină de un suport invizibil. E o scară sprijinită de aer. Se leagănă însă permanent, în căutarea echilibrului. Băiatul rămâne în vârful torței și chiar trece la ocheade, torțe și popice aruncate soției apărute între timp în scenă. Soția zâmbește larg către bărbatul ei, care se leagănă probabil și în somn.

Circul Globus

Cutia cu amintiri nu se dă închisă și dă buzna cu idealul masculin al melodiei Macho Man. Genius, parcă. Un bărbat cu pieptul gol, venit tocmai din Cehia, ambalează motorul unui Harley și strecoară un miros de benzină nearsă. Nu durează mult până când ajunge să meargă în mâini așa cum mergem noi în picioare. S-a înroșit de la sângele prăvălit în cap, dar este ajutat de o mexicancă, cu buze vineții, părul negru și o coadă împletită ca o funie marinărească. A reapărut la finalul spectacolului pentru a se ocupa de scrierea unui deznodământ brutal, cu biciuire de elefanți, pudrați cu sclipici în creștetul capului.

Circul Globus

Roata Morții

Punctul culminant se atinsese câteva minute mai devreme, undeva sus, în aerul rarefiat din vârful cupolei. Eroul? Nea Ionel, un argint viu ajuns la 65 de primăveri, încurajat de pe margine de colegii care îi asigură coarda și care spun despre el că se plictisește îngrozitor acasă. Nea Ionel și sufletul său pereche formează o copie acrobatică a formației Savoy. Cu cârlionți fluturați în vânt, dar fără voce, gata să sfideze moartea, acum, pe ultima sută de metri. ”Roata Morții” este un fel de ”ciocan”, cum este numită popular drăcovenia aia care te dă peste cap în bâlciurile de pe litoralul românesc. Nea Ionel are însă curajul și inima unui leu. Aleargă pe suportul de aluminiu chiar în vârful cupolei. Sare coarda și apoi se leagă la ochi într-un gest nebunesc, menit să-i pompeze adrenalină în inima-i îmbătrânită.

Era să uit de puiul de girafă grațios și de rinocerul care a pufăit nervos de vreo câteva ori cu privirea către primele rânduri, asemeni unui taur debusolat de râul de oameni înghesuit pe o stradă din Pamplona.

Circul Globus

Exceptându-l pe Nea Ionel și ceilalți acrobați vânturați prin văzduhul cupolei, numărul animalelor exotice pe care le vezi periculos de aproape te face să crezi că Circul Globus e mai tare decât Grădina Zoologică din Viena.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.