Mirosul pisicii mele

Această poveste este continuarea celei în care Filippo Sorcinelli a vorbit despre meseria sa de croitor al ultimilor doi Papi: Dacă ați ratat povestea, o găsiți aici:

Fillipo, croitorul Papei


 

Știați că fiecare veșmânt papal are un miros aparte? Fiecare bucată de material care prinde viață în laboratoarele lui Filippo trebuie să ofere o experianță senzorială cât mai largă.

”Vizuală, tactilă și chiar sonoră. Atunci când îți plimbi mâna peste materialele nobile o să vezi că ele au un foșnet anume. Chiar și ciocnirea pietrelor prețioase are un sunet anume. Nu puteam facem veșminte comestibile, așa că am eliminat gustul din ecuație,” spune râzând Filippo. ”Ne mai rămânea doar simțul olfactic. El era veriga lipsă în această experiență completă”.

Așa au luat naștere veșmintele cu miros. Papa Benedict și Papa Francisc au primit din partea lui Filippo și o experiență olfactivă. Bazată în principal pe tămâie. Influența liturgică și anii petrecuți în biserică și-au pus amprenta și aici.

Mă gîndesc la balsamul meu de rufe. Tot italian. Mă gândesc că italienii ăștia sunt dați dracu’ dacă reușesc să își pună amprenta pe simțurile olfactive ale tuturor: ale noastre, ale muritorilor de rând, și ale Papei. Nu e chiar așa. Pentru ca mirosul hainelor bisericești să se păstreze este esențială folosirea materialelor nobile și pure. Și, bineînțeles, folosirea parfumului pur. Nu a balsamului de rufe.

Fotograf, pictor, muzician, creator de evenimente. E lesne de înțeles că Filippo nu a rezistat tentației de a deveni un parfumier. Nu un ”nas”, așa cum se numesc cei care dau naștere unor adevărate capodopere olfactive prin asocierea magistrală a unor arome pe care le sorbim nătângi și fără să ne dăm seama în fiecare zi.

Filippo tânjește să devină un ”nas”. Până atunci, se mulțumește să transmită emoțiile sale omului misterios care îi însuflețește parfumurile, reunite sub brandul Unum. ”Omul acesta plânge la emoțiile mele. Înțelege că inspirația mea vine din mine. Din emoțiile pe care le trăiesc și pe care încerc să le transmit olfactiv”.

Chiar dacă este un italian 100%, iubește 100% Orașul Luminilor. Este orașul care miroase a casă. ”În primele secunde în care am tras pe nări aerul Parisului am simțit parfumuri care m-au trimis cu gândul acasă. De aceea este a doua mea casă”. Acum am relizat că era primul italian care mă invita să purtăm un interviu în franceză.

Asemenea martirilor contemporani care se jertfesc pe altarul zilei de muncă de 24 de ore, Filippo recunoaște că ziua perfectă pentru el trebuie să fie plină. Nu îi plac zilele în care nu are nimic de făcut. Ba mai mult: ”Urăsc vacanțele. Nu-mi plac pentru că devin paranoic. Nu suport să nu am nimic de făcut. Trebuie să cercetez, să descopăr, să creez”.

De asemenea, recunoaște că nopțile lui sunt destul de albe, însă diminețile au un aer aparte. L-am întrebat care este mirosul pe care îl iubește dimineața. Un italian născut în țara care a ridicat cafeaua la rang de artă mi-a răspuns simplu: ”Iubesc mirosul pisicii mele. Atunci când deschid nările vreau să ascult mirosul pisicii mele”. Se lasă apoi pe spate, în spătarul fotoliului, cu un aer de satisfacție. A mirosit imediat că eu n-am mirosit răspunsul ăsta.

filippo sorcinelli

Vorbim din nou despre ce le place Papilor, despre faptul că sunt oameni normali, cu gusturi cât se poate de normale. Aflu că îi unește același iz pătrunzător al tămâiei, sub forme diferite, modulate de nasul fin al parfumierului său.

Ne întoarcem însă la mirosurile simple din viața noastră: lavanda uscată pe care mama o agăța în dulapul cu paltoane și cojoace, cozonacul aburind în ajun de sărbătoare și mirosul de carbid (carbură de calciu) cu care ne jucam când eram mici și inconștienți. Cel mai simplu și mai mulțumitor miros pentru Filippo? ”Mirosul mamei mele”.

Lăudat la Luvru pentru influențele sale gotice aduse artei contemporane, Filippo Sorcinelli a divinizat stilul de arhitectură. Motiv pentru care a și botezat unul dintre parfumurile sale Opus 1144, anul în care a luat naștere curentul gotic. Primul său parfum însă, LAVS, botezat întocmai ca laboratorul pentru veșminte papale, rezumă toate aromele copilăriei sale.

Visează la o nouă etapă a vieții sale. Cea de avocat. Izbucnește într-un râs zgomotos când îmi spune asta. O stare de euforie complet opusă sobrietății de mai devreme, când enumera pentru mine mirosul dragostei (pielea), al forței (pământul reavăn) și al creației (tămâia pură).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *