”Da, l-am întâlnit personal pe Papă. Și pe Francisc, și pe Benedict”. Probabil Filippo a auzit această întrebare de atâtea ori, încât simțea că îmi stă pe buze încă de când l-am numit Croitorul Vaticanului. Cu un amestec de modestie și ușoară viclenie, strecurate pe sub borul scurt al pălăriei negre din fetru, încearcă să-mi explice că sunt mai multe case de design care lucrează cu Papalitatea, iar ca el mai sunt alți câțiva.
Când îl vezi pentru prima dată, scufundat în haine negre din cap până în picioare, nici un milion de indicii nu te-ar putea face să crezi că băiatul ăsta cu barbă stufoasă și blugi mulați urcă până în vârful piramidei catolice mondiale cu naturalețea cu care noi dăm binețe doamnei care ne face curat în bloc.
Filippo Sorcinelli este o apariție. Chiar și numai dacă îi zărești mâinile și pieptul tatuate cu linii precise, în vreme ce ia masa lângă tine. Darămite pe holurile sfinte ale Vaticanului. Cu toate acestea, tânărul de lângă tine (nu ai îndrăzni niciodată să spui că are 41 de ani), a pus bazele unei croitorii italienești care dă naștere doar unor veșminte sfinte. Se numește LAVS Atelier, adică abrevierea de la Laboratorio Atelier Vesti Sacre.
A luat ființă în anul 2001, ca o expresie a spiritului religios de care Filippo a dat dovadă încă de mic. La numai 13 ani devenea puștiul care dădea viață liturghiilor din mai multe catedrale italiene cu interpretările sale la orgă. ”E adevărat că unii copii de vârsta mea poate erau la joacă, cu mingea de fotbal. Însă au fost anumite sacrificii pe care le-am făcut la acea vreme, dar care au meritat. Astăzi sunt cine sunt, datorită acestor sacrificii. Și, treptat, le-am uitat pe măsură ce munca mea nu era altceva decât o activitate plăcută, făcută din pasiune”.
Nu există o diplomă pe care să scrie Sarto di Papa. Însă, recunoaște că este unul dintre oamenii care s-a ocupat de veșmintele ultimilor doi suverani pontifi. Veșminte pe care Papa Francisc sau Benedict le-au purtat în timpul ceremoniilor, privind de la balcon miile de oameni adunați în toate colțurile lumii, cu ocazia vizitelor oficiale.
Dincolo de personajul din balconul Vaticanului, fiecare Papă are stilul lui. O spune chiar el, Filippo. ”Sunt oameni diferiți. Însă au ceva în comun. Au ales aceeași croitorie. Adică a noastră” afirmă el, râzând larg și lăsându-se pe spătarul fotoliului vechi.
De fiecare dată când se găsește în fața unei coli albe, pe care trebuie să o însuflețească cu imaginea viitorului veșmânt papal, Filippo își aduce aminte de primele sale ore din cadrul Institutului de Artă din Fano. ”Dacă nu ai acest tip de cunoaștere al domeniului nu poți înainta. Nu poți fugi, nu poți păcăli arta”.
”Materiali di eccellenza”. Doar asta se folosește în cazul unui veșmânt pentru suveranul pontif. Toate de origine italiană: lână, mătase, pietre dure și autentice, cristale. ”Și toate modelate în laboratorul nostru”, așa cum îi place lui Filippo să-i spună croitoriei.
El iubește negrul. De aceea tot ce poartă e negru. O culoare în care nu ți-ai imagina niciodată un Papă. Însă Filippo mă lămurește: ”Negrul este culoarea preotului. A fost purtată de secole și a suferit o evoluție fantastică. A fost mereu culoarea celor bogați, celor importanți. Asta pentru că era o nuanță greu de obținut. Nu degeaba biserica catolică a adoptat negrul pentru ceremoniile sale cele mai importante. Negrul este cea mai importantă culoare din lume. Chiar și pentru biserică”.
Din momentul în care l-am văzut pentru prima dată mi l-am imaginat învârtindu-se pe lângă Papă cu un centimetru, cu câteva bolduri între buze și cu un creion ascuns între ureche și pălărie. Așa că, oricât de des ar fi auzit întrebarea asta, trebuie să o arunc și eu: ”Chiar îi iei măsurile Papei? Sau le primești de la secretariatul Vaticanului?”
Izbucnește în râs. Zgomotos, liber și cât se poate de relaxat. Se uită fix la mine și îmi spune cu gura până la urechi: ”Vaticanul mi-a interzis cu desăvârșire să vorbesc despre asta. Dar, da, l-am întâlnit personal pe Papă”.
VA URMA