Spa spaniol

Drumul cotește brusc la stânga, pe o limbă de asfalt care mai scutură praful adunat de-a lungul celor doi kilometri de macadam gălbui spaniol. Trecem pe lângă un țarc în care sunt înghesuite câteva roșii pârguite, o mână de ardei și, departe în zare, câteva oi maronii. Bineînțeles, toate îmbăiate frumos în vălul invizibil de loess, ridicat de mașinile care trec prin apropiere.

Un căscat mai târziu tragem în poarta hotelului, abandonăm mașina cu plăcerea cu care îți trântești oasele în fotoliu după o zi de muncă și bem un fel de prosecco spaniol, destul de prost, cât ne așteptăm pașapoartele în lobby.

mas-salagros-ecoresort-interior-reception-front-desk-2

Un domn îmi smulge trolerul din mână și mă conduce către camera mea. Îmi spune că drumul e destul de complicat. Realizez și eu asta după urmele de sudoare care i se scurg pe frunte și pe cămașa neagră răvășită, care a început deja să prindă urme albe de sare. În lift îmi spune că obișnuiește să se dea cu deodorant și că asta e doar o zi proastă. După ce îi face vânt trolerului în cameră îmi spune să încerc neapărat centrul spa, ”unul dintre cele mai bune din Spania. Neapărat să faceți rezervare la recepție”.

mas-salagros-ecoresort-aerials-1

Stai puțin că ceva nu se leagă:

1. Singura legătură între Spania și SPA sunt doar primele trei litere. Tradiția e undeva mai la nordul sau centrul continentului, după cum bine lovea problema și Tudoran prin iarnă.
2. De ce îmi trebuie programare pentru o saună?

Sun la recepție. Domnișoara îmi caută un loc liber și îmi zice să fiu acolo în 10 minute. Mă asigură că nu se aplică rele tratamente românilor și nici nu există vreun botez urât pentru cei care n-au mai călcat într-un spa spaniol. Bu Bun. Să să mergem.

Aștept să fiu preluat de o doamnă între două vârste, care mă roagă să îmi las ceasul, papucii și alte accesorii la dulap. Primesc în schimb o brățară cu o cheie și o pereche de botoși cu talpă aderentă, tăiați cât să nu se umple de apă și să te facă pe tine să arăți ca un bătrânel cu șosete negre căruia îi mai lipsesc sandalele. De fapt, dacă le privești de sus pari încălțat cu niște cagule care se uită fix în ochii tăi.

thumb_img_5963_1024

O scară întunecată, pe marginea căreia au fost plasate strategic difuzoare de arome te conduce în interiorul unei vechi case romane, construită prin anul 1497. Un tunel al timpului, îmbălsămat mai ceva ca piramida unui faraon egiptean. Nările se umplu de lavandă, lămâie și iasomie.

thumb_img_5962_1024

Începi cu o saună umedă. Sunt 40 de grade, iar lespezile de marmură sunt încinse ca asfaltul vara. Îmi lipesc spatele și simt că oasele mi se topesc ca untul în tigaie. Peretele de sticlă e mascat de o grilă prin care lumina se joacă cu aburul, pe o muzică lentă, veche, simplă, care îți aduce aminte de scenele erotice din Roma Antică. Am vrut să zic ”eroice”. Fac rapid un duș rece și plutesc apoi în Flotarium, cu ochii pironiți în aerisirea din tablă pe care nu te așteptai să o vezi într-o casă romană din secolul XV. Flotarium e un bazin cu apă sarată. Vine la pachet cu o grămăjoară de sare, înghesuită pe o piatră de râu. Îmi umezesc buzele. E chiar mai puțin sărată ca Marea Neagră.

mas-salagros-ecoresort-aire-vallromanes-ancient-baths-floratium-model

Excursia prin vechea casă romană, cu pereți ridicați din pietre de râu și tencuiți neglijent, te aduce în Caldarium. O piscină mică, cu apă încălzită la 40 de grade. N-am crezut că-mi vor lipsi vreodată băile cu apă fiartă din vremea răcelilor copilăriei. Dacă reziști 10 minute și stai bine cu inima poți să te strecori rapid în Frigidarium. E lesne de înțeles de la ce îi vine numele. O apă care ți se pare sloi, chiar dacă are totuși 16 grade. Picioarele ți se încleștează, iar inima se zbate asemeni unui boxer prins în corzi.

Te calmezi în Tepidarium. O piscină mare, cu apă încălzită la 36 de grade, deasupra căreia o să găsești valuri de răchită. Miroase a câmp uscat și e numai bine de somn. Asta dacă ai noroc și nu împarți apa cu două fufe de Spania, cu păr pe mâini și 100 de decibeli per vocală.

mas-salagros-ecoresort-aire-vallromanes-ancient-baths-big-pool

Dacă tot e gălăgie merge un Balneum. Bule multe, pompate non-stop, încearcă să-ți rupă echilibrul și să nu te lase să plutești. Noroc că îți poți pironi privirea în bârnele de lemn de deasupra.

Un ceai de mentă mai târziu, servit dintr-un ceainic din inox, te ajută să uiți Roma și desfrâul de acum două milenii. Aiurea. Laconium e mai roșu ca un bordel thailandez, iar în cele două căzi de marmură curge vin. Alături stau două taburete din lemn, iar de tavan sunt agățate constelații construite din dopuri de plută. La nevoie, un asemenea spa spaniol are și mâinile meșteșugite care pot face un masaj de relaxare.

mas-salagros-ecoresort-aire-vallromanes-ancient-baths-vinoterapia-model

Seara e cu un pahar, două sau mai multe de Rioja Gran Reserva, cu vită însângerată pe un grătar încins și cu roșii coapte în grădina prăfuită de la intrare. Bucătărie bio, dar spălată bine înainte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *