Dincolo de hoardele de tătari cu tricouri mulate, de râurile de bere izvorâte din ”bebeluși” de trei litri și de meduzele cu carne de pui și maioneză înșirate pe asfalt sau pe plajă, Vama Veche încă mai păstrează un farmec aparte. O chitară zăngănind lângă un cort, un el și o ea împărțind un hanorac cu glugă și o sticlă de vin, o baie caldă în zori de zi, dragoste în cort și poezie.
Răsăritul înșiră pe plajă pâlcuri de curajoși care au reușit să se smulgă din mrejele lui Bachus și cupluri care privesc marea roșie prin ecranul telefonului. Apoi e liniște. Vama Veche doarme. Pe plajă, în corturi, în căsuțe cu baie la comun. În adiere de briză, în măturat de terasă și în zăngănitul unui sac cu sticle sprijinit de tomberon.
Deși simte în tâmple și în creștet vodca de azi noapte, Flavian își face curaj pe plajă când soarele încă e blând. Ceasul lui biologic, învățat să ajungă la muncă înainte de ora 9:00, când se deschide sucursala băncii la care lucrează, e dereglat de alcoolul de azi noapte. Nu e nici 10:00, dar terasele încep să mișune.
Închiriază nouă șezlonguri pentru prietenii lui și apoi își lasă capul pe prosop. Dacă ar putea să își deșurubeze puțin durerea nenorocită și să o ia în piept mai încolo, după prânz. Aproape că păcălise vâjâiala cu un somn pe care îl agățase în undiță și pe care îl trăgea ușor spre el, la mal, când l-a trezit vocea pițigăiată.
”N-aveți voie aici. E plajă privată. Dacă vine un control ce fac? Plătesc amenzi pentru voi? Mergeți și frământați pe cine vreți voi, unde vreți voi. Dar nu aici”. Administratora plajei era roșie de furie, dar în control. Țintele nu prea. Au început să-și strângă salonul de masaj improvizat chiar acolo, printre șezlonguri. Un el și o ea, ușor albiți de vreme, dar cu mâini încă zdravene.
Și s-a făcut umbră. Acolo, în mijlocul plajei. Flavian dăduse drumul somnului în Marea Neagră și se înființase cu cele 100 de kilograme ale sale lângă cei trei. I-a strigat ceva scurt administratorei, aproape neinteligibil, sperând că le va prelungi permisia celor doi bătrâni pe plajă. Apoi s-a întors la șezlong și la durerea lui de cap. I se făcuse milă de amărâții aia doi, care au fugit mâncând pământul imediat după incident.
Și începu iar să dea la pește, în speranța că poate mușcă un somn de Vama Veche. Fie el și de o oră. ”Bună ziua. Eu sunt Ionică și o să vă servesc astăzi. M-a trimis șefa să vă întreb ce vreți să beți. O cafeluță de înviorare, o limonadă pentru reveneală?”. Cum somn n-aveau la bar și Nurofenul lui era într-o farmacie la mama dracu`, Flavian l-a trimis la plimbare și s-a prăvălit la loc pe șezlong. Ionică a venit însă cu o cafea cremoasă și o limonadă. ”Din partea casei. Și dacă mai doriți ceva să-mi spuneți. Aș vrea să vă returnez și banii pe șezlonguri. Și, dacă vreți, căutăm unele lângă mal pentru dumneavoastră și colegi”. N-a vrut banii înapoi , dar a fost la un pas să accepte mutarea. A renunțat pentru că somnul oricum nu trăgea nici mai aproape de mal.
Era trecut de amiază și soarele din Vama Veche începea să rumenească cu poftă pieile celor nouă colegi, care își mutaseră moțăitul din camere pe șezlong. Ionică însă, nu-și vedea capul de treabă. Îmbibase deja un tricou cu sudoare, alergând între comenzile celor nouă. ”Trei cafele cu lapte, un capuccino fără zahăr, două limonade cu apă minerală, un fresh de portocale. Sau era de grapefruit?” Ionică era ca un pur sânge arab, înspumat de galopul echilibristic cu pahare și ceșcuțe, încins de cravașa administratorei la fiecare gură de aer trasă între comenzi.
Să fi fost cinci după amiaza când Flavian a terminat de ospătat cu somnul pe care îl prinsese chiar acolo, pe un mal din Vama Veche. A cerut o bere și a primit două, plus propunerea unui platouaș de pește. Ionică era pe baricade.
Indiferent cine a cerut-o, nota celor zece șezlonguri n-a apărut. Iar la plecare, nouă perechi de ochi l-au urmărit pe Flavian care alerga cu câteva bancnote după Ionică: ”Nu! Vă rog eu frumos. Îmi pierd serviciul. Mă dă asta afară dacă află. N-am nevoie de nimic. Am muncit de plăcere”.
Și toate astea de la un simplu: ”Lăsați-i doamnă să maseze că nu vine nici un control azi. Flavian Ionescu, de la ANAF sunt”. El, care abia aflase de ce la ce se abreviază ANAF.