Toate drumurile duc la Roma. Și toate zborurile duc la Roma. Tocmai de aceea e cam greu să găsești un moment în care Cetatea Eternă răsuflă ușurată și ruinele nu îi gem de turiști hrăpăreți.
După ce ne întâlnim cu ea, toți o vedem diferit. Și asta pentru că Roma amestecă acum pakistanezi insistenți care vând eșarfe Burberry, cu gelaterii divine, miros de paste proaspete, monumente sufocate, miliarde de blițuri și tone de gunoaie, ca o dâră gigant lăsată de o armată de limacși. (limacși = turiști)
Dincolo de toate astea, Roma este ca o femeie fermecătoare, capabilă să-ți ștanțeze existența și să te facă să nu te mai apropii niciodată de cafeaua la ibric. Am adunat 10 lucruri pe care mintea ta refuză să le uite după ce a dat nas în nas cu leagănul civilizației, actualmente balansoarul civilizațiilor pestrițe.
1. Mirosul trandafirilor din grădina Orti Farnesiani, înrădăcinați pe la 1550 în vârful dealului Palatin din Roma, de către familia… Farnesiani, bineînțeles. E cea mai puternică și autentică esență de parfum de trandafiri cu care nările tale de muritor se vor întâlni vreodată. Grădina de trandafiri veghează asupra ruinelor Forului Roman și, spre deosebire de tine, pare nemuritoare.
2. Împletirea gustului de mozarella și rucola dincolo de vitrina patiseriei de pe micuța stradă Serpenti. Antico Forno ai Serpenti este o afacere de familie, care îți strecoară câteva kilograme în plus grație vicleșugului de care dau dovadă cornurile cu fistic, biscotti cu migdale și tăvile de prăjituri cu ricotta.
3. Ordonarea perfectă a cărămizilor cu care s-a ridicat Forul Roman și Coloseumul. O înșiruire supravegheată parcă de un obsedat. Același obsedat care a gândit accesul celor 70.000 de oameni prin cele peste 80 de porți ale Coloseumului. Matematică pură.
4. Portocalele confiate ascunse în ciocolata neagră pe care un băiat grăsun ți-o îndeasă într-un cornet la Frigidarium. Cornetul? O mizerie. Înghețata? Cea mai bună și mai ieftină din lume. Care este cel mai valoros lucru din lume pe care îl poți cumpăra cu numai doi euro? O înghețată de la Frigidarium. Neapărat cu topping de ciocolată. Gratis.
5. Zâmbetul Chiarei, care te îmbie în restaurantul de familie înființat acum vreo 50 de ani de bunicul său. Poze cu „Il mio nonno” decorează pereții încăperii de 10 metri pătrați, iar mesele din marmură sunt acoperite cu niște simple coli albe. Numai bune de pătat cu vin, sos de roșii, ciuperci și cuvinte de laudă lăsate amintire de turiștii care vor o mâncare italiană autentică. Nu există meniu, însă Chiara știe să-ți recite așa frumos ce s-a gătit astăzi, încât te faci că nu înțelegi de prima dată. „Alfredo e Ada” e un must. Măcar pentru Chiara și buclele ei negre, dacă nu-ți plac pastele.
6. Pescărușii. Sunt peste tot, dar mai ales în jurul ruinelor înalte din centru. Stau la poză, chiar dacă te uiți urât sau te apropii amenințător. N-ai cum să-i uiți. Mai ales dacă ești norocosul câștigător al unei plăcinte albe lansate din văzduh asemeni bombelor din vremea celui de-al doilea război mondial.
7. Soarele Romei. Viclean, ascuns în spatele adierilor răcoroase ale vântului, vânează ceafa și mâinile ieșite de sub tricou. De fapt, orice piele virgină și neprotejată. Lasă în urmă arsuri și nevoia stringentă de a purta tricouri polo cu gulerul ridicat. Aviz celor care nu știau de a unde a plecat moda. Veni, vidi, vici.
8. Aperol Șpriț. Înghesuit corect în pahare mari, cu două cuburi de gheață, o felie de portocală și obedient rețetei italienești 3, 2, 1. Fără îndoială… cu apă. Fix ce recomandă doctorul după o zi de umblat printre pietre.
9. Uata, Uata, Uata. Cuvântul care te bântuie mult timp după ce revii de la Roma. Noaptea te trezești transpirat, iar în urechi sună doar „Uata, uata, uata”. Din când în când mai apare în visul tău și pakistanezul cu sticla de apă rece care ți-a strecurat în subconștient acest cuvânt: uata. Cum ce înseamnă „uata”? Water, of course.
10. Durerea de picioare. Caută ce-i mai buni adidași din lume și fă puține exerciții înainte de Roma. Te așteaptă cel puțin 20 de kilometri pe zi și, dacă ai noroc, o zi întreagă la Vatican alături de Lucia Simeone, o ghidă mică și îndesată, născută la Napoli, care vorbește engleza cu accent franțuzesc și face mereu complimente gratuite.
Cam atât de la Roma, orașul care mi-a dovedit că cele patru ore de latină pe săptămână mi-au folosit la ceva: n-a rămas o inscripție necitită în orașul celor șapte coline. Cu traducerea a fost mai greu.