Chiar dacă soarele de deasupra Lacului Como se încăpățânează să stropească pietrișul presărat prin Villa D`Este cu 30 de grade Celsius, ceremonia de prezentare a mașinilor clasice abia a început. Sunt câteva sute de oameni care așteaptă defilarea monumentelor pe patru roți și descrierea fiecăruia, înșirată de moderatorul evenimentului, Simon Kidston. Doamna din fața mea vântură un evantai chinezesc și împrăștie în nasurile celor din jur note dulci de Aqua di Parma.
Prezentarea lui Simon Kidston începe cu o categorie pe care doamna o repetă murmurând printre dinți: ”Voli din fantasia”. O italiană senzuală, strecurată parcă în urechi de buzele mari ale Sophiei Loren.
Pietrișul foșnește gălăgios sub roțile subțiri ale unui Delage. O mașină lungă, despre care domna află că a fost construită în anul 1920, de un francez născut în Cognac. Repetă și ”Cognac” cu aceeași naturalețe, de parcă Sophia Loren s-ar fi dat peste cap de trei ori ca Harap Alb și ar fi devenit Brigitte Bardot. Urmează apoi un murmur general. Toți zboară cu gândul la celebra băutură spirtoasă, originară din micul oraș francez așezat în sudul Franței.
Dincolo de durerile de cap născute după Courvoisier, Hennessey sau Martell, localitatea a dat lumii și un faimos inginer de automobile, a cărui creație încă mai funcționează. La aproape 100 de ani de la naștere. Louis Delage, omul care a înființat compania cu același nume s-ar fi încadrat perfect acolo, pe malul lacului Como, cu un pahar mare de coniac uleios, savurând înșiruirea de mașini vechi, de o seamă cu el.
Louis Delage, un tânăr din Cognac
Născut într-o familie modestă din Cognac, Louis Delage nu a avut o copilărie prea fericită. A avut ghinionul de a-și pierde vederea ochiului stâng la o vârstă fragedă. Pe la 16 ani trece peste acest complex și traversează Mediterana pentru a studia la un liceu tehnic din Algeria. Devine inginer și se înrolează în armată pentru stagiul obligatoriu. După ce termină cu hainele de cazarmă, Delage ajunge să lucreze pentru o companie feroviară din sudul Franței.
Tânăr și fără minte, cum ar spune unii, renunță la salariul său de 600 de franci pe lună și își deschide un birou de proiecte care începe să lucreze cu cei mai mari constructori auto ai vremii. Peugeot simte potențialul și îl înrolează cu normă întreagă în 1903, numindu-l șef al biroului de teste și studii. Un inginer până în măduva oaselor și un vizionar, Louis Delage intuiește avântul automobilelor la început de secol XX. Motiv pentru care nu stă la Peugeot decât doi ani.
Avea doar 31 de ani când a pus bazele companiei Delage & Co. Era anul 1905, iar Louis Delage urca, fără să știe, într-un montagne russe din care nu avea să coboare până în momentul morții sale.
Succesul în competiții
Competițiile erau singura cale de afirmare a vremii. Erai prezent pe cărările prăfuite și îți riscai viața pe un scaun de lemn, fără cască și centură de siguranță? Atunci existai. Reușeai să câștigi o cursă cu propria mașină? Atunci deveneai un fel de Elon Musk al vremii, iar mașina ta era privită ca o Tesla a începutului de secol XX.
Louis Delage a înțeles asta și a reușit să adune victorii importante chiar începând cu 1906. A urmat apoi o victorie la Le Mans în 1913 și încă una, un an mai târziu, dincolo de Ocean, la Indianapolis 500.
Marketingul acelei vremi consta în trofeele câștigate și nu a durat mult până când mașinile lui Louis Delage au devenit repere pentru calitatea cu care erau construite și pentru experiența lor pe circuit. În plus, ele erau iubite pentru designul lor elegant și pentru grija cu care erau construite. Nu în ultimul rând, prețul era ușor mai accesibil decât cel al rivalilor de atunci.
Primii ani de succes
În anul 1908, micuța sa fabrică din Levallois, care servea la început drept un hambar, ajunge să se întindă pe 4000 de metri pătrați și să dea de muncă unui număr de 116 angajați. Vânzările merg foarte bine, iar anul 1912 îl determină pe Louis Delage să construiască o nouă fabrică în Courbevoie. Primul Război Mondial nu-l ocolește și este nevoit să producă obuze și mașini de transport pentru armata franceză. Însă, în tot acest timp, într-un birou din Courbevoie, inginerii săi au continuat să deseneze prototipuri pentru perioada postbelică. Drept urmar, la un an după finalizarea războiului, Delage introduce prima mașină cu sistem de frânare produs în serie.
Între timp, omul de afaceri face uz de banii pe care îi adunase pentru a cumpăra Chateau du Pecq, un castel poziționat pe actualul bulevard Charles de Gaulle din centrul Parisului, foarte aproape de Arcul de Triumf. O vilă imensă, cu un parc generos, cu mulți copaci și chiar cu o piscină. Peste drum de castelul său achiziționează un alt teren unde a construit două case pentru părinții săi, ambele cu o arhitectură deosebită.
Louis Delage nu a abandonat motorsportul, iar în anul 1927 a reușit să câștige titlul mondial pentru constructori, cu al său Delage 155B. Un monopost construit la uzina din Courbevoie, cu un motor cu opt cilindri, o capacitate de 1.5 litri și o putere totală de 170 de cai. Nimic mai frumos și nimic mai potrivit pentru campania de marketing a companiei. Nu e de mirare că la finele anului 1929 uzina de lângă Paris dădea de muncă unui număr total de 3500 de oameni.
Începutul sfârșitului
A venit apoi criza din 1930. Iar mașinile pe care Delage le lansase în ultimii ani, numai modele de lux ca GL sau D8, au căzut într-un con de umbră. Instabilitatea financiară a ținut trei ani, adică suficient cât să aducă Delage în pragul falimentului. Tot în plină criză financiară Delage decide să se recăsătorească cu Solange Henriette Achard. O greșeală pe care o va regreta câțiva ani mai târziu.
Falimentul devine inevitabil în 1935, iar compania este salvată de firma rivală Delahaye, care aduce o infuzie de capital și reușește să repună gama de modele pe linia de plutire. Asocierea este fructuoasă până în anul 1940, când începe să cadă pradă celui de-al doilea război mondial. Brandul Delage încetează să mai existe în anul 1953.
Fondatorul său este afectat de criză și se vede nevoit să vândă Chateau du Pecq. Îl încredințează primăriei Parisului în schimbul promisiunii că domeniul va deservi o școală gratuită și copiii se vor putea bucura de facilitățile sale. Promisiunea autorităților nu se materializează și domeniul este sfâșiat pentru construcția mai multor clădiri.
Divorțul de a doua soție îl lasă falit, motiv pentru care își găsește refugiu în religie. Devine un catolic convins și, sub îndrumarea părintelui Brottier, ajunge să facă mai multe pelerinaje pe jos sau cu bicicleta în orașe cheie pentru religia franceză: Chartres, Lisieux și Lourdes. Trăiește simplu, în sărăcie, cu o pereche de ochelari rupți, descurcându-se doar cu bicicleta. Moare împăcat ca ”un om care are totul, pentru că a pierdut tot ce avea”, după cum el însuși afirma.
Motorul cu opt cilindri bate tacticos un ritm care a fost inventat acum 96 de ani. Mașina lui Delage, populară pe atunci chiar și în Statele Unite, se scurge încet prin fața doamnei, într-un ”meraviglia” articulat plin de admirație.
