Ai trezit niste amintiri. De obicei nu ningea cam pana pe la Craciun. Era ger dar norii grasi nu cerneau fulgii de zapada. Si cum se apropia de 23 Dec, cu miros de portocale, cu bradul cu bomboanele de chocolata legate in el…ma uitam si eu pe geam catre dealurile goale (ca eram la tara) si imi doream ca de ziua mea sa fie zapada. De cele mai multe ori, mi se indeplinea dorinta si ce bucurie era! Scoteam sania, ne adunam toti copii in curtea blocului si plecam sa facem partie pe dealuri. A doua zi cel mai probabil faceam temperatura, si eu si fratemiu, si incepea ‘distractia’ pentru ai mei. Se instaura starea de urgenta, in prima faza se facea masaj cu tuicomicina (tuica) si aplatie cu sosete cu otet. Probabil de asta nu beau tuica acum. Uram la fel de bult, ambele masuri.

Te-am pupat, sa te bucuri de zapada! Un decembrie fara sosete cu otet!