Astăzi am îmbrăcat tricoul ăsta albastru și m-am întors în timp. În urmă cu aproape 10 ani.
Cred că era jumătatea lui octombrie, însă toamna părea că a uitat să apară. Nu știam foarte multe despre interviuri de angajare. Auzisem că trebuie să fii prezentabil, dar să nu exagerezi cu costum, cravată și pantofi cu bot pătrat (se purtau atunci). Am zis să fiu undeva la mijloc. Am tras un tricou polo albastru și am alergat să prind tramvaiul.
Văzusem anunțul pe holurile facultății. La FJSC, anunțurile de angajare stăteau cam cât trenul în gară. Plus că apăreau la fel de greu ca bursele de studiu.
Am urcat până la etajul cinci, printre strunguri și oameni în salopete albastre. Era o adevărată uzină. Vechiul Electroaparataj. Iar eu venisem să scriu parcă la Scânteia. N-ar fi crezut nimeni că aici se ascund reviste de business și câteva site-uri răsărite ca ciupercile după ploaie.
Țin minte că i-am vorbit cu dumneavoastră lui Meșter. Apoi am fost așezat la un calculator și am scris primele mele două știri. Una dintre ele avea legătură cu Volkswagen Touareg. Pe cealaltă nu mi-o mai amintesc. Am deschis Google-ul de vreo câteva ori să caut câțiva termeni tehnici. Așa, pe furiș. Cu grijă să nu vadă careva că trișez.
Textele au fost bune și în prima zi a lui noiembrie, adică acum fix 10 ani, veneam la birou. Cu același tricou polo albastru. Îl spălasem între timp și era mai călcat decât în poza de azi. Au fost trei știri scrise în prima mea zi de muncă:
Titluri scurte, fraze anemice, corecturi de la Meșter, lipsă de background și doar câteva paragrafe. Mă uit acum la vizualizările știrilor mele din ziua aia: 333, 777 și 319. Am lipsit la lecția de numerologie, însă la aia de jurnalism m-aș mai întoarce de câteva ori, doar ca să corectez ce scriam atunci.
Trecuse o săptămână și mergeam deja la primul eveniment. Peugeot inaugura un nou showroom și un service, create după un design nou, denumit BlueBox. Există și azi. Apropo, Peugeot, au trecut 10 ani. Știi ce zic?
Dau mâna cu Băltățeanu și încep să înțeleg că meseria ăsta presupune și ceva socializare. Un an și jumătate mai târziu, același Băltățeanu mă învață să nu mai frînez în curbe și să schimb corect treptele primei generații Ford Kuga pe o ploaie apocaliptică în Croația. Meseria asta presupune și ceva șoferie. Primul meu zbor cu avionul, primul meu test internațional, primul, primul, primul… Meseria asta presupune și ceva plimbare.
Apropo de teste. Recunosc, deschid cu rușine primul meu test. Culmea, tot cu un Peugeot. 208. Diesel. Mi s-a oprit motorul de trei ori până am ieșit din curtea dealerului. Recunosc că am trăit spaima lui Sinan Pașa la Călugăreni. Doar că eu abia ce intrasem pe Iuliu Maniu.
Au urmat multe teste adunate în decursul a 10 ani. Unele scrise ceva mai sec, fără prea multă inspirație, altele mult prea poetice, criticate de cei care își doreau date concrete. A existat și un blog Automarket. Acolo scriam despre tot felul de tâmpenii, de la oile care au invadat autostrada, până la mărturii din sânul unui viscol.
A urmat apoi Autovot. Un concurs prin care publicul putea vota mașina preferată. Totul culmina cu o serată dansantă, în care trăgeam pe noi un costum, de cele mai multe ori singurul de prin șifonier, și încercam să părem gravi și importanți pe o scenă improvizată. Dovadă imaginea asta de acum 10 ani.
Au fost sute de zboruri, zeci de mașini testate, 12.000 de știri scrise (fără să le socotim pe cele de azi), colegi buni, prieteni, colegi mai puțin buni, mașini slabe, mașini care mi-au ridicat părul pe mâini, mașini pe care le-am zgâriat, mașini cu care am făcut pană, o criză economică gravă, ședințe foto în zăpadă sau în arșiță, salarii crescute sau tăiate, teste de consum, nervi și locuri minunate. Și, cel mai important, dincolo de toate a existat libertatea de a scrie
10 ani. Copilăria s-a dus. Trebuie să caut un alt tricou, pentru că ăsta albastru mi-a rămas mic.
frumos. congrats
Mulțumesc mult, Cetin 🙂
Asteptam majoratul!
Mai durează puțin, Paula. Mersi mult 🙂